Ieșirea din țară cu un copil minor: acte și acordul părinților

Ce document de călătorie îi trebuie copilului

Fiecare copil are nevoie de propriul document de călătorie, indiferent dacă pleacă într-un stat din spațiul Schengen sau în afara lui. Pentru un copil sub 14 ani, asta înseamnă un pașaport sau, pentru statele Uniunii Europene, o carte electronică de identitate, pe care o pot cere părinții de la naștere.

Cartea de identitate pe modelul vechi, pe care o au deja unii adolescenți de peste 14 ani, mai poate fi folosită pentru călătorii în UE până la expirarea ei, dar cel mult până în august 2031.

Ce acte trebuie, după cine îl însoțește

Pe lângă documentul de călătorie, poliția de frontieră cere acte diferite, în funcție de cine călătorește cu copilul:

Adolescenții de peste 16 ani care au domiciliul sau reședința în statul în care călătoresc pot ieși din țară neînsoțiți și fără declarația părinților. Însoțitorul care nu este părinte nu mai trebuie să prezinte cazierul judiciar la frontieră: polițiștii îl verifică online.

Declarația notarială („procura” pentru minor)

Actul numit popular „procura pentru copil” este, de fapt, o declarație notarială de acord. O dă părintele care nu călătorește, la orice notar din România, sau la un consulat al României, dacă locuiește în străinătate. Părinții o pot da împreună sau separat.

Ce conține și cât e valabilă

• datele de identificare ale părintelui, ale copilului și, după caz, ale însoțitorului;
• acordul pentru călătorii în străinătate; pentru călătoria cu celălalt părinte nu mai trebuie trecute țările, așa că o declarație poate acoperi mai multe plecări;
• perioada: cel mult 3 ani de la întocmire, dar nu după majoratul copilului;
• pentru adolescenții de peste 16 ani care călătoresc singuri: țara, perioada și scopul călătoriei, care trebuie să fie unul dintre cele trei permise de lege.

La frontieră se prezintă declarația în original sau duplicatul eliberat de notar. O fotografie pe telefon nu este acceptată. Părintele care se răzgândește poate revoca acordul tot printr-o declarație notarială; un mesaj sau o revocare verbală nu au efect la frontieră.

Cât costă procura notarială pentru minor

Onorariul este mic: în 2026, în jur de 100–125 de lei cu toate taxele. De exemplu, un birou notarial din București afișează 121 de lei, indiferent de perioada pentru care se dă acordul. Părintele care semnează are nevoie de actul de identitate și de datele copilului, de regulă din certificatul de naștere sau din documentul lui de călătorie.

Model de declarație

Nu trebuie să mergeți la notar cu un model: notarul redactează declarația. Dacă vreți să vedeți cum arată, modelele oficiale stabilite de Poliția de Frontieră, pentru copilul însoțit de un părinte și pentru copilul însoțit de altă persoană, sunt publicate pe portalul european e-Justice (vezi sursele de mai jos).

După divorț: când e nevoie de acordul celuilalt părinte

După divorț, autoritatea părintească rămâne de regulă comună (art. 397 din Codul civil), chiar dacă copilul locuiește la unul dintre părinți. În acest caz, pentru orice călătorie cu un singur părinte e nevoie de declarația celuilalt. Declarația nu mai e necesară dacă părintele însoțitor prezintă hotărârea judecătorească definitivă prin care:

• exercită singur autoritatea părintească (art. 398 din Codul civil);
• copilul i-a fost încredințat, în cazul hotărârilor de divorț mai vechi, de dinainte de octombrie 2011;
• celălalt părinte a fost decăzut din drepturile părintești;
• instanța a suplinit acordul celuilalt părinte pentru călătorie.

Ce faceți dacă celălalt părinte refuză

Dacă celălalt părinte refuză nejustificat să dea declarația, puteți cere instanței să suplinească acordul lui. Când plecarea e apropiată, cererea se face pe calea ordonanței președințiale, o procedură rapidă pentru situații urgente. Hotărârea se prezintă apoi la frontieră în locul declarației.

Instanța judecă după interesul copilului: scopul și durata călătoriei, garanțiile de întoarcere, efectul asupra relației cu celălalt părinte. Aduceți dovezi concrete: rezervările, biletele de întoarcere, invitația sau programul taberei.

O mutare definitivă în străinătate cu copilul este altceva decât o vacanță: e nevoie de acordul celuilalt părinte sau de o hotărâre privind locuința copilului. Plecarea ori reținerea copilului în străinătate fără acord poate fi tratată drept răpire internațională de copii, potrivit Convenției de la Haga din 1980, iar instanța din celălalt stat poate dispune întoarcerea lui.

Pașaportul și cartea de identitate ale copilului după divorț

Cererea de pașaport pentru un copil se face de ambii părinți sau de unul dintre ei, cu declarația notarială a celuilalt. Aceasta este o declarație separată de acordul pentru călătorie și servește doar la eliberarea pașaportului. Copilul trebuie să fie prezent la depunerea cererii. Părintele care exercită singur autoritatea părintească depune cererea pe baza hotărârii judecătorești.

Pentru cartea electronică de identitate a unui copil sub 14 ani, la depunerea cererii trebuie să fie prezenți, de regulă, ambii părinți.

Greșeli frecvente la frontieră

• copilul are doar certificat de naștere sau carte de identitate simplă;
• declarația a expirat sau perioada din ea nu acoperă data plecării;
• datele însoțitorului din declarație nu corespund cu persoana care călătorește;
• declarația este doar pe telefon, nu în original;
• regulile companiei aeriene pentru minorii care zboară singuri sunt diferite de cele ale poliției de frontieră; verificați-le înainte de a cumpăra biletul.