Pe această pagină
Pe scurt
- Autoritatea părintească rămâne, de regulă, comună: ambii părinți decid împreună lucrurile importante.
- Locuința copilului se stabilește la unul dintre părinți; celălalt are drept la legături personale.
- Copilul care a împlinit 10 ani este ascultat de notar sau de instanță.
- Pensia de întreținere se plătește de părintele la care nu locuiește copilul, în limitele legale.
- Dacă vă înțelegeți asupra tuturor acestor aspecte, puteți divorța la notar; altfel, decide instanța.
Autoritatea părintească
Autoritatea părintească înseamnă drepturile și îndatoririle părinților față de copil: creșterea, educația, sănătatea, administrarea bunurilor lui. După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
În practică, autoritatea comună înseamnă că deciziile importante (școala, tratamente medicale importante, schimbarea locuinței copilului, religia) se iau de ambii părinți. Deciziile de zi cu zi le ia părintele la care se află copilul.
Locuința copilului
Copilul poate avea locuința stabilită la unul singur dintre părinți. Părinții o stabilesc prin acord (la notar sau în instanță), iar dacă nu se înțeleg, decide instanța. Se iau în calcul, printre altele:
- legătura afectivă a copilului cu fiecare părinte și cine s-a ocupat efectiv de el până acum;
- condițiile de locuit și timpul pe care fiecare părinte îl poate dedica copilului;
- stabilitatea mediului: școala, grădinița, prietenii, frații;
- opinia copilului, în funcție de vârstă și maturitate;
- disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt în viața copilului.
Legea nu prevede expres o „locuință alternantă” (o săptămână la un părinte, o săptămână la celălalt). Părinții pot însă conveni un program de legături personale foarte larg, apropiat în fapt de o împărțire egală a timpului.
Programul de legături personale
Părintele la care nu locuiește copilul are dreptul să păstreze legături personale cu acesta. Cu cât programul e mai concret, cu atât apar mai puține conflicte. Un program complet acoperă:
| Perioada | Exemplu de formulare |
|---|---|
| Weekenduri | Al doilea și al patrulea weekend din lună, de vineri ora 18:00 până duminică ora 18:00 |
| În timpul săptămânii | Miercuri, de la ieșirea de la școală până la ora 20:00 |
| Vacanța de vară | Trei săptămâni, în perioade stabilite până la 1 mai |
| Vacanțele școlare scurte | Jumătate din fiecare vacanță, alternativ |
| Sărbători | Crăciunul și Paștele, alternativ, în ani pari și impari |
| Zile speciale | Ziua copilului, ziua părintelui, contact telefonic sau video zilnic |
| Logistică | Cine preia și cine aduce copilul, de unde și cu cât timp se anunță schimbările |
Programul este un minim, nu un maxim: părinții pot oricând conveni mai mult timp. La copiii foarte mici, programul se construiește treptat, cu vizite mai scurte și mai dese.
Ascultarea copilului și ancheta psihosocială
Copilul care a împlinit 10 ani este ascultat obligatoriu, de notar sau de instanță, iar unul mai mic poate fi ascultat dacă e suficient de matur. Ascultarea nu înseamnă că el decide: părerea lui este una dintre informațiile care contează.
În plus, autoritatea tutelară de la primărie face o anchetă psihosocială: vizitează locuința părinților, discută cu ei și cu copilul și redactează un raport despre condițiile de creștere. La notar, raportul trebuie să confirme că înțelegerea părinților este în interesul copilului; altfel, notarul îi îndrumă spre instanță.
Pensia de întreținere
Ambii părinți au obligația de a-și întreține copilul. Părintele la care copilul locuiește contribuie direct, prin cheltuielile zilnice; celălalt contribuie de regulă prin pensia de întreținere. Plafonul legal este de până la un sfert din venitul net pentru un copil, o treime pentru doi și jumătate pentru trei sau mai mulți. Calculați-l în calculatorul de pensie alimentară.
Cum vorbiți cu copiii despre divorț
- Spuneți-le împreună, dacă se poate, cu un mesaj simplu și adaptat vârstei.
- Asigurați-i că nu e vina lor și că amândoi părinții rămân alături de ei.
- Explicați ce se schimbă concret: unde vor locui, când îl vor vedea pe celălalt părinte, ce rămâne la fel.
- Nu-i implicați în conflict: nu le cereți să aleagă, să transmită mesaje sau să păstreze secrete.
- Cereți ajutor unui psiholog pentru copii dacă observați schimbări persistente de comportament, de somn sau la școală.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă „custodie comună” în România?
Legea română nu folosește termenul „custodie”. Expresia se referă, de obicei, la autoritatea părintească exercitată în comun: ambii părinți decid împreună asupra lucrurilor importante din viața copilului. Asta este regula după divorț. Separat, copilul are locuința stabilită la unul dintre părinți.
Poate copilul să aleagă la care părinte locuiește?
Copilul care a împlinit 10 ani este ascultat obligatoriu, iar opinia lui contează, în funcție de vârstă și maturitate. Decizia finală aparține însă instanței (sau părinților, prin acord la notar) și se ia în interesul superior al copilului.
Pot pleca în străinătate cu copilul după divorț?
Pentru o călătorie, minorul care iese din țară însoțit de un singur părinte are nevoie de acordul celuilalt părinte, dat printr-o declarație notarială. Mutarea definitivă a copilului în altă țară sau în alt oraș schimbă locuința lui și cere acordul ambilor părinți sau o hotărâre judecătorească. Detalii în ghidul despre ieșirea din țară cu copilul.
Ce fac dacă celălalt părinte nu respectă programul de vizită?
Puteți cere executarea hotărârii sau a convenției prin executor judecătoresc, cu sprijinul unui psiholog. Încălcările repetate pot fi un motiv pentru a cere instanței modificarea măsurilor privind copilul. Păstrați o evidență scrisă (mesaje, date, ore).
Se pot schimba după divorț măsurile privind copilul?
Da. Dacă se schimbă împrejurările (mutare, program de lucru, nevoile copilului), oricare dintre părinți poate cere instanței modificarea locuinței copilului, a programului de legături personale sau a pensiei.
Temei legal și surse
- Codul civil, art. 396–404: raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor
- Codul civil, art. 264: ascultarea copilului
- Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
- Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate