Pe această pagină
Pe scurt
- Custodie comună = autoritate părintească exercitată de ambii părinți. Este regula după divorț.
- Custodie exclusivă = autoritatea o exercită un singur părinte, doar pentru motive întemeiate (violență, dependențe, boală psihică etc.).
- Custodia nu decide unde locuiește copilul. Locuința se stabilește separat, la unul dintre părinți.
- Chiar și cu custodie exclusivă, celălalt părinte veghează asupra creșterii copilului, păstrează legătura cu el și plătește pensia.
Custodia comună
După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Asta numesc oamenii, de obicei, „custodie comună”. Practic:
- deciziile importante le iau părinții împreună: școala, tratamente medicale importante, schimbarea locuinței copilului, administrarea bunurilor lui;
- deciziile de zi cu zi le ia părintele la care se află copilul în acel moment;
- dacă părinții nu se înțeleg asupra unei decizii importante, hotărăște instanța de tutelă.
Custodia exclusivă: când se acordă
Instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului. Legea dă exemple de astfel de motive:
- alcoolismul, boala psihică sau dependența de droguri a celuilalt părinte;
- violența față de copil sau față de celălalt părinte;
- condamnările pentru trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni privind viața sexuală sau infracțiuni de violență;
- orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar decurge din exercitarea autorității de către acel părinte.
Conflictele obișnuite dintre părinți sau faptul că locuiesc în localități ori țări diferite nu sunt, prin ele însele, motive de custodie exclusivă. Din 2024, legea protecției copilului definește expres înstrăinarea părintească drept formă de violență psihologică, ceea ce poate conta în astfel de dispute.
Ce drepturi păstrează celălalt părinte
Chiar dacă autoritatea părintească o exercită doar unul dintre părinți, celălalt:
- păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat;
- păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului;
- are, de regulă, dreptul la legături personale cu copilul, care pot fi limitate doar în interesul acestuia;
- rămâne obligat să contribuie la creșterea copilului, prin pensia de întreținere.
Custodie sau locuință? Diferența
| Autoritatea părintească („custodia”) | Locuința copilului | |
|---|---|---|
| Ce stabilește | Cine ia deciziile importante | Unde trăiește copilul zi de zi |
| Regula după divorț | Comună, ambii părinți | La unul singur dintre părinți |
| Excepția | Exclusivă, pentru motive întemeiate | Nu există „locuință alternantă” prevăzută expres de lege |
| Celălalt părinte | Veghează asupra creșterii copilului | Are program de legături personale |
Cum ceri custodia exclusivă
- În procesul de divorț sau separatO poți cere prin cererea de divorț sau, ulterior, printr-o cerere la instanța de tutelă, dacă se schimbă împrejurările.
- Strângi doveziCertificate medicale sau medico-legale, ordin de protecție, plângeri penale, rapoarte ale asistenței sociale, mesaje, martori.
- Ancheta psihosocialăAutoritatea tutelară evaluează condițiile de la fiecare părinte și redactează un raport pentru instanță.
- Ascultarea copiluluiCopilul care a împlinit 10 ani este ascultat obligatoriu.
- HotărâreaInstanța decide în interesul copilului, iar măsura poate fi modificată ulterior dacă situația se schimbă.
Călătoriile în străinătate cu copilul
Cu autoritate părintească comună, copilul care pleacă din țară însoțit de un singur părinte are nevoie, de regulă, de acordul celuilalt părinte, exprimat printr-o declarație notarială. Mutarea definitivă a copilului în altă țară cere acordul ambilor părinți sau o hotărâre judecătorească. Actele exacte, prețul declarației și ce faceți dacă celălalt părinte refuză sunt în ghidul despre ieșirea din țară cu copilul.
Întrebări frecvente
Mama primește automat custodia copilului?
Nu. Legea nu favorizează mama sau tatăl. Autoritatea părintească rămâne comună, iar locuința copilului se stabilește după interesul lui: cine s-a ocupat efectiv de el, legătura afectivă, stabilitatea, opinia copilului.
Putem avea custodie comună dacă locuim în orașe sau țări diferite?
Da. Simplul fapt că părinții locuiesc în localități sau chiar în state diferite nu este, în sine, un motiv pentru custodie exclusivă. Deciziile importante se iau în continuare împreună.
Custodia exclusivă înseamnă că celălalt părinte nu mai vede copilul?
Nu. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra creșterii și educării copilului și, de regulă, dreptul la legături personale. Acestea pot fi limitate doar dacă interesul copilului o cere.
Pot schimba custodia după divorț?
Da. Dacă se schimbă împrejurările, oricare dintre părinți (și alte persoane prevăzute de lege) poate cere instanței de tutelă modificarea măsurilor privind copilul, inclusiv a autorității părintești.
De la ce vârstă contează părerea copilului?
Copilul care a împlinit 10 ani este ascultat obligatoriu. Unul mai mic poate fi ascultat dacă instanța consideră necesar. Părerea lui contează, dar decizia se ia în interesul lui.
Temei legal și surse
- Codul civil, art. 264 (ascultarea copilului), art. 396–403 (efectele divorțului față de copii)
- Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 36
- Portalul european e-Justiție: răspunderea părintească în România